L'Aragghiuni ! ( I gabbiani)
di Giovanni Giardina
C’è a famigghia bona e a malandàta ,
cu dormi a casa sua e cu pa strata
cu uarda rassignatu sempri a mari
ammenu cacchi cosa po ‘mparari !
Pigghiamu per esempiu, l’aragghiuni,
stasci appustàtu, mancu, ti nn’addùni.
m’appena spunta o sumu u primu pisci
si molla a chiummu, l’afferra e lu finisci !
E poi ci sunnu puru i sparagghiuni,
sunnu pisci marpiùni ,su latrùni ,
appena un pisci jetta li so frutti,
parti cumu on furmini e si futti,
U nicu nasciù pi essiri manciàtu,
u ranni invesci futti puru o Statu.
e ‘un perdiri tiempu a’rrustiri aragghiuni:
“Ci appizzi dienti , traficu e carvuni! “
Tutti currunu pi diri a viritàti !
E arriva primu, cu spara cchiù minchiati,
intantu i pieni i chianci u disgraziatu,
con’havi vusci e ‘un veni mai ascutàtu.
Quantu sciarlatani,quantu aragghiuni!
E u bellu è, ca vonnu tutti raggiuni !!!
L’omu è a cchiù brutta bestia du Criatu,
apposta nn’arridduscimmu ‘nta stu statu!
L’unicu chi canùsci a viritàti,
è u Signuri nostru ,‘Un vù scurdàti !
Scinnù pi nna purtàri Iddu stissu,
e u mannammu arriedu Crucifissu !
a cura di Peppe Paino
Data notizia: 11/25/2012
dalla nostra Daniela Bruzzone
Dalle nostre ricette ingredienti per 4 persone... scoprile!